Londra anului 1900
Isabelle Gilbert se indrepta spre pensiunea unde se cazase mai devreme,pe o ploaie torentiala.Venea de la Banca; era suparata fiindca nu ii acordasera impremutul de care avea atata nevoie,din cauza ca nu avea garantii.
Pe cand mergea ingandurata, nevazand mare lucru prin ploaia aceea,se ciocni de cineva.
-Oh,ma scuzati,nu v-am vazut...Vai, ce rusine!
-Nu va ingrijorati,nu e nimic,spuse barbatul de care se lovise,cu un glas patruns de durere.
Dupa aceasta,omul merse mai departe,fara sa se uite inapoi.Domnisoara Gilbert,insa,s-a uitat dupa el.Era un tip inalt,bine facut.O basca ii ascundea parul brunet si purta o camasa si niste pantaloni maro cu bretelele lasate.Arata destul de jerpelit cum mergea asa, repede prin ploaie.Si glasul acela trist...Isabelle era intrigata de el.Se gandea ca el traieste chiar mai rau decat ea.
In realitate,Eric Dashwood-fiindca acesta era numele celui peste care daduse Isabelle-nu era deloc jerpelit.Sau, in orice caz,avea destui bani cat sa nu fie.Jonathan Dashwood, tatal lui Eric, era unul dintre cei mai bogati oameni din Londra.Detinea un conac cu o curte impresionanta.La cei 45 de ani ai sai,nimeni nu isi putea explica cum Dashwood senior isi castigase averea,avand in vedere ca nu lucra pe nicaieri.De asemenea,nimeni nu stia sa spuna de ce Eric Dashwood si tatal sau nu se intelegeau deloc si de ce Eric umbla ca un sarac,desi avea atatia bani.
Ajunsa la pensiune,Isabelle se grabi sa se spele si sa se schimbe de hainele ude.Josephine Todd,colega ei de camera,se pregatea sa intre la baie.
-Oh,Isabelle ,ce uda esti! exclama Josephine.
-Da,e o vreme ingrozitoare.Te superi daca intru eu la baie prima?
-Nu,bineinteles.Cred ca esti inghetata.
Josephine Todd se duse la fereasta,privind la ploaia de afara.Se gandea la viata ei de dinainte sa vina la pensiune.La cei 27 de ani,parea mult mai in varsta,datorita greutatilor prin care trecuse.Parintii ii murisera cand ea avea 13 ani si de atunci ea trebuise sa se intretina singura.La 19 ani se casatorise cu un prieten al tatalui sau,Jack,dar acesta a parasit-o cand a ramas insarcinata.Parea ca fericirea ei nu putea dura prea mult, deoarece copilul a murit la varsta de 5 ani.Atunci ,ea a parasit satul in care a suferit atat si a venit la Pensiunea Raindrops,lucrand ca ajutor al proprietarei.
Eric,continuandu-si drumul,ajunse la conacul misterios al tatalui sau.Intrand ,isi vede tatal langa semineul din marmura neagra din sufrageria cenusie si rece ,fumand pipa.
-Te-ai intors ,spune Jonathan,intrerupt din sirul gandurilor.
Nebagandu-l in seama,Eric urca furtunos pe scari,spre camera lui.Mergea cu pasi repezi pe mocheta imbratranita de vreme de pe hol,in lumina lampilor vechi atarnate pe pereti.
Posomorat, intra in camera aruncandu-si hainele ude pe pat.In mijlocul camerei era patul negru si vechi cu baldachin,draperiile verde inchis acoperind intunericul din spatele ferestrei si comoda, parca cea mai veche piesa de mobilier din casa, in care isi tinea cartile preferate.Cartea lui preferata era La Rascruce de Vanturi,pe care o citea de fiecare data cand avea timp.Intotdeauna era miscat de povestea de dragoste dintre Heathcliff si Catherine.Spera ca intr-o zi sa gaseasca si el o femeie care sa-i faca inima sa bata cu putere,de parca i-ar iesi din piept.Se deplasa spre baie,dezvelindu-si abdomenul sculptat parca de zeii Olimpului,el insusi semanand cu un Apollo ratacit pe Pamant.
Isi pregatea infrigurat baia pentru a se relaxa, in timp ce aburii ce se ridicau din cada plina cu spuma dansau prin aer pana ajungeau la abdomenul lui de piatra. Isi dadu jos toate hainele si intra in cada.Inchizand ochii,mintea ii zbura la intamplarea de astazi.Gandurile lui se indreptau spre fata aceea straina de care se lovise.Desi nu o mai vazuse niciodata pana atunci, i se parea ca o cunoaste de mult timp, dintotdeauna.Iesi din baie,se imbraca si se indrepta spre fotoliul de langa fereastra.Incepea inca o noapte alba ,ca toate celelalte pe care le petrecuse de cand blestemul cazuse asupra lui. Cateva ore mai tarziu, ochii lui albastri cenusiu reflectau culorile rasaritului. Lumina zilei l-a prins neclintit in fotoliul de langa fereastra,citind cu atentie inca 2-3 capitole din cartea sa preferata, dar fata-i de fin portelan avea o expresie incuntata, tradata de cuta adanca dintre sprancene.
Isi pregatea infrigurat baia pentru a se relaxa, in timp ce aburii ce se ridicau din cada plina cu spuma dansau prin aer pana ajungeau la abdomenul lui de piatra. Isi dadu jos toate hainele si intra in cada.Inchizand ochii,mintea ii zbura la intamplarea de astazi.Gandurile lui se indreptau spre fata aceea straina de care se lovise.Desi nu o mai vazuse niciodata pana atunci, i se parea ca o cunoaste de mult timp, dintotdeauna.Iesi din baie,se imbraca si se indrepta spre fotoliul de langa fereastra.Incepea inca o noapte alba ,ca toate celelalte pe care le petrecuse de cand blestemul cazuse asupra lui. Cateva ore mai tarziu, ochii lui albastri cenusiu reflectau culorile rasaritului. Lumina zilei l-a prins neclintit in fotoliul de langa fereastra,citind cu atentie inca 2-3 capitole din cartea sa preferata, dar fata-i de fin portelan avea o expresie incuntata, tradata de cuta adanca dintre sprancene.
